Siguranța zilei de mâine a ajuns să fie ca o ruletă rusească. E ca un joc de noroc, ajungi să pleci de acasă și nu știi dacă te mai întorci sau nu știi dacă mai deschizi ochii a două zi. Suntem predispuși la atâtea pericole, nu mă simt în siguranță în propriul oraș. În plus, suntem din ce în ce mai obosiți, mai stresați. Toate astea ne afectează sănătatea.

Oamenii în funcții mai mari ar trebui să ne ofere acest sentiment de siguranță a zilei de mâine. Dar dacă schimbă legile de pe o zi pe alta, nu mai știi ce să mai crezi, ce să mai faci – nimic nu mai e sigur și ai așa o temere.

Posibilitățile pe care le putem avea influențează asta. Să fie egalitate de șanse între rural și urban, să pornim cu același nivel de educație ca să nu ne simțim defavorizați când ajungem la liceu. Încă de la grădiniță, să fie un program prelungit și pentru copiii de la sat; în școală să aibă acces la activități extra școlare gratuit. Profesorii să fie mai bine pregătiți și tot așa.

Ca să avem siguranța zilei de mâine ar trebui eliminată corupția. La noi au fost zvonuri că anumiți comercianți au renunțat să mai investească în zonă pentru că li s-a cerut șpaga. Și asta ne afectează direct oportunitățile.

Din păcate, s-ar putea să fie prea târziu să mai facem ceva. Schimbările astea climatice ne afectează direct, influențează direct banii din portofel – când vine factura la căldură iarna sau la curent vara pentru că nu mai putem sta fără aer condiționat. Nu prea mai avem noi ce să facem, doar să încercăm să mai reducem poluarea.

Munca decentă presupune respect din partea superiorilor – pe care din păcate, la sat nu prea îl avem. Ei știu că nu prea avem variante, nu avem unde să plecăm – așa că trebuie să îndurăm diverse.

Educația ar trebui să fie mai mult ancorată în realitate, să pregătească elevii pentru joburile actuale. Bacul e același de zeci de ani, deși tipurile de job-uri s-au schimbat. Ar trebui să se pună mai mult accentul pe cum te poți dezvolta, ce poți face mai departe.

O țară și o lume fără sărăcie implică asigurarea locurilor de muncă pentru toată lumea. Din acest punct de vedere, mi se pare că studenții spre exemplu, sunt defavorizați – pentru că toți angajatorii cer experiență.

La capitolul sănătate, lucrurile stau mult mai rău la sat, decât la oraș. Ideal, ar trebui ca dispensarele să fie dotate, să avem medici suficienți raportat la numărul de locuitori. Să existe farmacii aprovizionate, să avem acces la medicamentele necesare. Mi s-a întâmplat să fiu nevoită să merg în oraș pentru un medicament comun, care, din păcate, nu se găsea la noi în comună

Din fericire, nu cred că suntem în acest pericol, ci dimpotrivă. La noi este foarte multă risipă, cheltuim mult pe mâncare și aruncăm la fel de mult.